VOCEA VOLUNTARULUI 2018

Page 1

Milităm pentru INCLUZIUNE

Vocea Voluntarului Publicație de Atitudine Socială BOTOȘANI / ROMÂNIA 2018

”Statul român recunoaște valoarea socială a activităților de voluntariat, ca expresie a cetățeniei active, solidarității și responsabilității sociale...”. (Extras din Legea voluntariatului)

ÎMPREUNĂ ILUSTRĂM

INCLUZIUNEA



VOCEA VOLUNTARULUI

http://ihtis.ro/


Coordonator: Mihaela Mihăescu

Lucrare realizată în cadrul Proiectului ÎMPREUNĂ ILUSTRĂM INCLUZIUNEA

Vocea voluntarului = ISSN 2392 – 747X ISSN-L 2392 – 747X

Decembrie 2018


Vocea Voluntarului

PENTRU A CUNOAȘTE UN OM, TREBUIE SĂ CUNOȘTI MAI ÎNTÂI

PUTEREA GÂNDULUI SĂU ”Imposibilul devine posibil pentru cel cutezător. Posibilul rămâne imposibil pentru cel laş”. Victor Rechițian

LAȘI sau CUTEZĂTORI? REFUZ - ACCEPTARE - ÎNȚELEGERE - CUNOAȘTERE

SEGREGARE

INCLUZIUNE PRĂPASTIA NU MĂ ÎNSPĂIMÂNTĂ,

POTRIVNICIA OAMENILOR - DA! 3


Vocea Voluntarului

EU... VOI...

EU VREAU! DE CE NU MĂ LĂSAȚI SĂ POT? Într-o zi, mergând spre Spitalul de copii, un băiețel aflat împreună cu bunica lui pe o bancă, în parc, a întrebat-o ironic pe Alexandra cum se simte în scaunul cu rotile?! Alexandra i-a răspuns, fără nicio ezitare, că se simte bine, scaunul cu rotile fiind siguranța și piciorușele ei! Răspunsul Alexandrei l-a surprins pe copil, bunica neavând nicio reacție... Părerea mea este că, trebuie organizate în școli și grădinițe, evenimente la care să fie invitați părinții copiilor fără probleme de sănătate și copiii speciali. Așa s-ar înțelege mai ușor incluziunea și s-ar schimba mentalitatea. Evenimentele IHTIS cred că își ating scopul propus: ne apropie timid, dar sigur, de ultima treaptă! În viața de zi cu zi, suntem în altă poveste - cu incertitudini, mentalități și refuzuri. Cu chiu, cu vai, se atinge a doua treaptă. Este părerea sinceră și dureroasă a unei mămici de fetiță în scaun cu rotile. Mi-aș fi dorit să fie altfel... Poate, cândva, cei din jur vor înțelege cât de important este să fii OM, să fii acceptat și apreciat la adevărata valoare! Putem doar să SPERĂM... Liliana Chisăliță - Botoșani 4


Vocea Voluntarului

Ziua Internațională a Cititului Împreună Acțiune la Șc. gim. nr. 194, București

În orice școală este interzisă, prin lege, segregarea și discriminarea, însă în fața a mii de elevi cu dizabilități ușile școlilor normale rămân închise, cadrele didactice nefiind familiarizate cu adaptarea programei specifice nevoilor elevului vulnerabil și nici cu accesibilizarea mediului fizic, în multe declarații, cadrele didactice afirmând că: „prezența elevului cu dizabilități în clasă, încetinește progresul elevilor capabili de competiție, de performanță... Cartea citită - ESTE OK SĂ FII DIFERIT Diversitatea pe înțelesul copiilor lucrare realizată în cadrul Campaniei de Sensibilizare a elevilor „EXTEMPORAL LA INCLUZIUNE”.

Chiar dacă refuzăm, ne temem sau evităm să recunoaștem, sunt mii de “experți” care vorbesc despre incluziune, folosind termenul “handicap” fără a-i înțelege semnificația. 5


Vocea Voluntarului

CE SPUN ELEVII?

CE SPUN PROFESORII? “În clasa de tip european diversitatea motivațională, intelectuală, aptitudinală este un trend pedagogic modern. Numai că modernității acesteia i se plătește tributul cultivării superficialității. Nici cei buni nu pot avansa, nici cei slabi nu pot recupera. E un haos generalizat!”.

CE SPUNE MINISTRUL EDUCAȚIEI? AZI AȘA... ”Noi acum îi avem pe cei cu dificultăţi de învăţare, să îi numim aşa generic, împărţiţi în două categorii. Pe unii îi trimitem în şcolile speciale, iar alţii sunt în şcolile normale, integraţi în clasele normale. Acolo, din păcate, într-o foarte mică măsură reuşim să asigurăm profesori de sprijin și mă gândeam dacă nu am putea să îi împărţim mai mulţi într-un loc şi să punem profesori de sprijin acolo”. 6

MÂINE ALTFEL... ”Nu!!! Cum să vreau segregare??? Eu am fost ministrul care pentru prima dată, în perioada 20012003, am integrat în școlile de masă, prin trecere de la școlile speciale, circa 30.000 de copii cu dificultăți de învățare! Am spus că, dacă în clasele de masă sunt doitrei copii cu dificultăți de învățare, poate reușim să le dăm și un profesor de sprijin”.


Vocea Voluntarului

CE SPUNE PĂRINTELE? “Doamnă ministru, aș vrea să vă dau un test: vreau să purtați o conversație, în limba engleză, cu fetița mea. Dacă nu ești pe măsura așteptărilor ei, atunci eu, ca părinte, te voi ruga să îți iei colegii, să vă faceți niște evaluări și pe urma mai vedem dacă meritați aceste funcții“.

CUM ÎNȚELEG SITUAȚIA PERSOANELE CU DIZABILITĂȚI? Programa școlara este MULT peste capacitatea TUTUROR. ELEVII (cu sau fără dizabilități) - după orele de curs - petrec alte 8 ore, acasă, făcându-și temele, cu sprijinul a 2 părinți, 2 bunici și N alte persoane care se străduiesc să îi ajute să înțeleagă logica problemei. Și asta, zi de zi - un an întreg. PROFESORII - la examenul de titularizare, promoția 2018 43,07% de candidați (în creștere de la 41,82% în 2016) au obținut note peste 7, iar 32,95% - au obținut note între 5 și 6,99. În situația dată, unde așezăm PROGRAMA ADAPTATĂ ELEVILOR CU CES? NICĂIERI!!! Cine ar fi dispus (suprasolicitat deja) să-și asume o sarcină în plus: STUDIU SUPLIMENTAR ÎN DOMENIUL INCLUZIUNII? NIMENI !!! Numai că, DREPTURILE OMULUI așează, vrem - nu vrem, elevii cu și fără dizabilități în aceeași bancă - o problema de EDUCAȚIE CIVICĂ, cu grad sporit de dificultate, pe care TREBUIE SĂ O REZOLVĂM ȘI NU ÎNȚELEGE NIMENI CUM... METODA EXISTĂ, E ATÂT DE SIMPLĂ, ÎNCÂT O ȘTIU ȘI COPIII. LIPSEȘTE DOAR DORINȚA DE A O STUDIA pentru titularizare. Și elevii supradotați au "nevoi speciale". Școala generală (îndeosebi) trebuie să răspundă nevoilor TUTUROR COPIILOR. Modele de bune practici există în multe județe din tară... sau țări europene... unde sunt clase cu 4 copii - un învățător și un profesor de sprijin - zilnic. Anual, cel puțin un elev - din cei patru - este pregătit pentru a păși în clasa mare (normală), cu manualele specifice / adaptate. S-au preluat legile UE, dar metodologia NU. Alte țări au reușit demult. România - când?

FĂRĂ EDUCAȚIE NU AJUNGEM NICĂIERI! 7


Vocea Voluntarului

EDUCAȚIA CONSTĂ ÎN NOȚIUNILE NOI PE CARE LE ÎNVĂȚĂM ZI DE ZI. Până în sec. al XIX-lea, atitudinea socială preponderentă faţă de persoanele cu dizabilităţi era de agresiune, excludere, izolare sau - prin Biserică - de milă şi caritate. Copiii cu dizabilităţi nu mergeau la şcoală. Trecerea timpului nu a îmbunătățit prea mult situația. Astăzi, teoriile vorbesc neîncetat despre incluziune, dar agresiunea, excluderea și izolarea rămân practici cotidiene. Comunicarea dintre persoanele cu și fără dizabilități lipsește. Persoanele cu dizabilități sunt reflectate în emisiunile televizate, după cadru sau în cadru, dar fără a li se oferi posibilitatea să intervină în discursul mediatic, interesele acestui grup fiind prezentate mereu de alții. Temele și subiectele asociate cu persoanele cu dizabilități reflectă frecvent aspectele ce țin de sănătate, asistență socială, probleme sociale și continuă să susțină ideea că: persoanele cu dizabilități se confruntă cu probleme mari și sunt o povară pentru societate. Aceste realități fac ca societatea să devină o “povară” pentru persoanele cu dizabilități, atitudinea discriminatorie față de acestea fiind o consecință a politicilor devalorizante ale statului, în domeniu. Astăzi, socializarea online este la îndemâna tuturor. Cu 1% dintre prieteni discutăm despre idealuri și nevoi, despre dificultățile care împiedică parcursul firesc al vieții sau despre oportunitățile și rezultatele obținute - atunci cand acestea apar, 30% dintre prieteni ne încurajează cu un like, un share sau un coment uneori… iar 69% dintre omuleti se rătăcesc prin listele noastre - tăcând... Educația despre incluziune lipsește. Tot ceea ce nu înțelegem, spunem că este greu sau că nu ne place. Același sentiment îl stârnește și interacțiunea dintre persoanele cu și fără dizabilități. În aceste condiții, treapta incluziunii ascunde o încăpere goală, pe a cărei ușă avem acces numai asumându-ne misiunea ce ne așteaptă pe fiecare, după ce pășim înăuntru... ÎMPREUNĂ.

NU! NU EXISTĂ DAR, TREBUIE CREAT!

Ați răsfoit vreodată un

DICȚIONAR AL INCLUZIUNII? 8


Vocea Voluntarului

„CE A PĂȚIT?” este întrebarea adresată adulților de către copii, atunci când întâlnesc un semen cu dizabilități.

CE RĂSPUNSURI PRIMESC? “Nu e frumos să întrebi. Mergi mai repede! Nu te uita!”.

„Ce a pățit?” – o întrebare care izvorăște din dorința de a cunoaște (amănunțit) ceva nou sau neobișnuit – dizabilitatea fiind privită exact așa: „ceva nou sau neobișnuit”. Tipul de educație primită în copilărie se observă după primul schimb de priviri sau cuvinte. Răspunsurile adulților sunt, de obicei, scurte: „accident” sau „așa s-a născut”, după care urmează îndemnul „Mulțumește-i lui Dumnezeu că nu ești AȘA!” – și copilul rămâne ferm convins că a aflat adevărul... – fără să fi înțeles nimic de folos. Deseori, copiii NU pun întrebări, ei țintesc direct sursa – cu un zâmbet, cu un salut, cu disponibilitatea de a ajuta, cu o minge aruncată intenționat sau chiar cu o glumă proastă. Toate acestea sunt provocări cu scop precis: cunoașterea – treapta cea mai de sus, unde diz/ABILITATEA este percepută ca „fel firesc de a fi…”. Eu scriu, ea cântă, el pictează… pentru fiecare există un domeniu în care poate excela. Întrebarea „ce a pățit?” nu pune într-o lumină proastă subiectul discuției - cum se crede ci, ilustrează timpul și punctul din care trebuie început dialogul. Curiozitatea aceasta poate fi satisfăcută cu un răspuns simplu și hotărât: NIMIC, AȘA SUNT EU. Cine dorește să învețe să urce treaptă cu treaptă către INCLUZIUNE, va pune un lung șir de întrebări până va descoperi și va înțelege diversitatea - lumea alcătuită din noi TOȚI. EXCLUZIUNEA primește o singură explicație convingătoare … „Mulțumește-i lui Dumnezeu că nu ești AȘA!”. „AȘA” – CUM? 9


Vocea Voluntarului

De ce Atunci când se discută despre persoanele LIMITĂRILE cu diz/ABILITĂȚI, trezesc un interes sunt evidenţiate lucrurile pe care acestea mai mare decât NU le POT face. ABILITĂȚILE? E mai comodă victimizarea de ambele părți: celor cu dizabilități le place (nu generalizez) să fie compătimiți, iar celor fără dizabilități le place să zică... “vai, săracul”, de parcă asta ar ajuta la ceva. Toți oamenii au limitări, iar performanța către care năzuiește fiecare înseamnă depășirea limitelor. Unii fac de mici meditații la diferite discipline, alții sporesc numărul orelor de antrenament sau achiziționează un echipament specific, costisitor. Nimeni nu așteaptă pasiv depășirea obstacolului care îl împiedică să fie mulțumit de sine – punctul limită putând fi cunoscut după epuizarea tuturor încercărilor. Tot pentru mulțumirea de sine, ridică neîncetat ștacheta și persoanele cu dizabilități, folosind aceleași criterii: meditații (profesori de sprijin), antrenamente (exerciții de recuperare medicală), echipamente costisitoare (accesibilizare și instrumente asistive). Nimic diferit, în afară de opiniile celor din jur care sună așa: „Copiii CU ANUMITE abilități investesc pentru a deveni performeri bravo copii!”, pe când, „Copiii FĂRĂ ANUMITE abilități NU vor avea NICIODATĂ o viață „normală” - vai, săracii!”. Oamenii au nelămuriri, temeri și prejudecăți, considerând că limitările stau în calea afirmării abilităților. Cui îi este de folos victimizarea - celui compătimit sau celui care compătimește? Eu sunt convinsă că… NIMĂNUI. Dacă ne împotmolim privirea și gândurile în limitări, ilustrăm că NU deținem abilitatea de a observa însușirile, care îl fac pe fiecare vrednic de admirația celorlalți. Astfel, rămânem statornici pe treapta cea mai de jos… Când se prezintă ceea ce poate să facă o persoană cu dizabilități, atunci se cere respect pentru ea. Te vei uita la tine și vei înțelege că micile tale probleme nu sunt chiar atât de grave precum crezi. 10


Vocea Voluntarului

De obicei, în comunicarea directă, întrebările sunt adresate însoțitorului, NU PERSOANEI CU DIZABILITĂȚI.

De ce ESTE EVITAT DIALOGUL DIRECT?

Poate că, fiind însoţită, gândim că obţinem un răspuns, o informaţie fără să deranjăm prea mult. Poate fi vorba de compasiune, de vinovăție că exteriorul este cel care ne atrage iniţial atenţia, dar în niciun caz nu cred că cineva se poate gândi că o persoană poate fi inferioară alteia... Ce se întâmplă însă atunci când suntem faţă în faţă cu o persoană cu dizabilităţi, iar aceasta nu este însoţită? Discutăm, evident sau ne scuzăm şi plecăm, dar asta ar însemna că noi suntem cei incapabili să facem faţă situaţiei, să participăm la dialog. De ce este evitat dialogul, eu am descoperit experimentând… În cadrul unui proiect frumos, numit “Biblioteca Vie” (eu având rol de carte), am stat de vorbă cu o elevă de 17 ani, care a venit în fața mea tremurând de frică, spunându-mi: „Știu că e o prostie, mi-e frică de mor, ajută-mă să scap de starea asta…”. Aveam lângă mine o bună prietenă. I-am explicat că ne cunoaștem de mulți ani și e „nevătămată”, apoi i-am răspuns tuturor întrebărilor – rugând-o să mă pună să repet răspunsul de câte ori vrea, dacă nu mă fac înțeleasă de prima dată, din pricina deficienței de vorbire. Ne-am despărțit amuzându-ne de felul în care venise în fața mea. Întreaga ei schimbare s-a realizat în 30 de minute… Interacțiunea cu cineva „altfel” - mai ilustrează un soi de teamă, anume: sentimentul că prezența în public alături de o persoană cu dizabilități, pune în primejdie integritatea personală - „CE VOR SPUNE CEILALȚI?”. Am observat în câteva proiecte IHTIS, că: putem alcătui ușor un grup închegat, într-un atelier – confecționând obiecte sau discutând situația X, dar seara - la o pizza – ne detașam cât puteam, unii de ceilalți… pentru a nu fi văzuți împreună. Un rol deosebit de important în desfășurarea unui dialog îl are persoana cu dizabilități, nivelul de educație dobândit de aceasta și atitudinea însoțitorului său. 11


Vocea Voluntarului Unii se simt bine în mediul „asistaților”, alții țintesc spre treapta cea mai de sus - incluziunea. Important este să conștientizăm diferența dintre cele două situații. Procesul incluziunii se măsoară precum temperatura din atmosferă, clipă de clipă, în fiecare zi. Dacă pe stradă ne putem „evita” politicos unii pe alții, în relația cu funcționarii publici, cu medicii, cu specialiștii, cu cadrele didactice etc. dialogul purtat DOAR cu însoțitorul evidențiază temerile, stânjeneala, neștiința lor. Bunele maniere joacă un rol esențial în viața socială, acestea păstrând o ordine și împărțind oamenii în mai multe clase. Toată lumea trebuie să știe regulile de bază. Cine le cunoaște, arată - în aceeași măsură - respect față de sine și față de ceilalți. Asemenea reguli de bază există și în privința dialogului dintre persoanele cu și fără dizabilități – pentru fiecare deficiență (de vedere, de auz, de vorbire, de mers sau de gândire) existând un set de informații simple, ușor de pus în practică, indiferent de vârstă. Despre aceste practici, privind dialogul dintre persoanele cu și fără dizabilități, ESTE BINE DE ȘTIUT CĂ: Dacă este total sau partial surdă, aude greu sau este foarte greu de înţeles – plasaţi-vă în faţa sa, cu faţa bine luminată; vorbiţi rar, folosind cuvinte simple, uşor de citit pe buzele dumneavoastră; faceţi gesturi simple; în caz de dificultate… scrieţi. Dacă are un baston alb - poate fi complet nevăzătoare, oferiţi-vă ajutorul dacă vedeţi o ezitare sau un obstacol în calea sa; spuneţi-vă numele fără să aşteptaţi să fiţi întrebat; lasaţi-o să folosească bastonul, cu el “simte” obstacolele; oferiţi-i dvs. braţul, nu o prindeţi de braţul său; nu vă supăraţi dacă vă refuză; în acel moment poate experimenta o anumită situaţie. Dacă o persoană are mobilitate redusă – mergeţi în acelaşi ritm; nu îndepărtaţi cârjele de ea; nu o bruscaţi. Dacă are o inteligenţă limitată, aspect facial deosebit și gesturi stângace – nu vă fie frică; respectaţi-o (înţelege mai mult decât puteţi crede); fiţi răbdători, reacţionează încet. Dacă este în scaun rulant – cereţi-i să vă explice ce puteţi face; atenţie la manevrele greşite ce o pot arunca din scaunul său; pentru a-i vorbi, în măsura posibilului, aşezaţi-vă. Dacă merge greu sau deloc, vorbeşte greu sau deloc, gesturile sale sunt bizare, necontrolate, cu chipul uneori foarte crispat – nu o bruscaţi; mergeţi în ritmul său; dacă nu înţelegeţi ce spune, nu ezitaţi să-i cereţi să repete, va înţelege; nu vă lăsaţi impresionaţi de aspectul său. DUPĂ ACESTE CÂTEVA CRITERII, PERSOANA CU DIZABILITĂȚI OBSERVĂ DIN PRIMELE CLIPE CÂT DE INFORMAT ESTE INTERLOCUTORUL DIN FAȚA SA.

12


Vocea Voluntarului

Ziua Internațională a Copilului Acțiune la Muzeul “Șt. Luchian” Botoșani "Caritatea îl separă pe bogat de sărac; ajutorul îl înalţă pe nevoiaş şi îl aduce la acelaşi nivel cu cel bogat". Evita Peron Povestea incluziunii unei persoane cu dizabilități începe cu CE POATE SĂ FACĂ FIECARE, persoana inertă dovedindu-se a fi cel mai performant barometru care măsoară vrednicia, înțelepciunea, sufletul celorlalți. Cine are ca pasiune cititul - se bucură dacă primește în dar o stivă de cărți; dragostea pentru cântec - înseamnă investiție în ținută, repertoriu, participări la concursuri sau emisiuni tv; accesibilizarea mediului este deosebit de importantă pentru cei care se deplasează cu fotoliu rulant – destul de costisitor și acesta ș.a.m.d. Aceste povești sunt situații reale de „jertfă pentru incluziune” – care dacă rămân doar în seama CELUI AFLAT ÎN IMPAS – pot avea finalitate peste zeci și zeci de ani. DIALOGUL este temelia pe care se construiește INCLUZIUNEA.

În orice acțiune, cine nu reușește să țină strâns de mână un coleg cu dizabilități, nu va deveni niciodată un bun profesionist, indiferent ce carieră și-ar construi. 13


Vocea Voluntarului

Bunăvoința și caritatea De ce sunt atitudini specifice SEGREGĂRII două atitudini cuvântul însemnând: pozitive conduc către a despărți, a izola, un rezultat negativ? a separa. De cele mai multe ori, cele două atitudini sunt confundate cu mila, rezultatele sunt de scurtă durată și nu sunt asociate dorinței de împreună - lucrare. Așadar, cauzele segregării sunt: MILA și LIPSA DORINȚEI DE ÎMPREUNĂ-LUCRARE. Această realitate generează efecte… 98% dintre oamenii întâlniți, asociază DIZ/abilitatea cu lumea „ajutoarelor”, în care trăiesc cei „buni de nimic”. 98% dintre oamenii întâlniți, asociază DIZ/abilitatea cu LIPSA TOTALĂ a oportunităților de afirmare. 98% dintre oamenii întâlniți, asociază prezența celui cu DIZ/abilitate într-un autobuz sau tren, cu o călătorie la medic sau cu cerșetoria. Constrânși să credem că așa este firesc să fie… 98% dintre telefoanele primite la IHTIS (de la persoane cu și fără dizabilități), ascund voci care întreabă: CE SE DĂ? - iar la rugămintea – SPUNE-MI CE ȘTII SĂ FACI – CUM TE POȚI IMPLICA? – telefonul se închide. De foarte mult timp, telefonul nu mai sună, motivul fiind o precizare atașată lângă adresa de contact, pe Blogul Asociației IHTIS: „NU OFERIM AJUTOARE!”. Procentul de 2% - reprezintă nucleul care prin BUNĂVOINȚĂ și CARITATE țintesc spre INTEGRARE și INCLUZIUNE, prin acţiuni destinate participării PERSOANELOR CU ȘI FĂRĂ diz / ABILITĂȚI.

Doar 2%? De multe ori, nici măcar atât… 14


Vocea Voluntarului

BANI ÎN PLUS PENTRU SEGREGARE TEORIA: Privind retrospectiv, în ultimii ani au fost dezvoltate o serie de proiecte specifice care îşi propun dezvoltarea incluziunii sociale sau combaterea excluziunii sociale şi au avut loc o serie de schimbări instituționale şi legislative cu rol direct în acest proces.

ACTIVITATEA UNUI PSIHOPEDAGOG: Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi cooperare; Creşterea stimei de sine; Dezvoltarea empatiei şi respectului faţă de ceilalţi; Dezvoltarea creativităţii şi a spontaneităţii; antrenarea atenției și a memoriei; Formarea şi exersarea abilităţilor psihomotrice generale, prin intermediul acţiunilor de explorare senzorială a mediului înconjurător, însuşirea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi instrumente. PRACTICA: Anchetă unicat în educaţie: Inspector şcolar acuzat că a luat 3 ANI bani pentru cursuri cu un copil cu dizabilități, fără să fi ţinut o singură oră... REACȚIA: Profesoara inspector neagă în totalitate acuzaţiile care i se aduc şi afirmă cu tărie că a ţinut acele ore şi că nu înţelege atitudinea şi acţiunile mamei respectivei copile. SANCȚIUNEA: Recuperarea prejudiciului pentru anii școlari 2015-2016, 2016-2017 și 2017-2018. EXCLUDEREA DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SPECIAL - NU!

Personalul didactic, titular sau suplinitor în învăţământul special, primește o îndemnizație sporită cu 15% din salariul de bază.

Personalul didactic, din învăţământul normal, NU PRIMEȘTE NIMIC ÎN PLUS PENTRU SPRIJIN REAL ÎN PROCESUL INCLUZIUNII.

STATUL SPRIJINĂ SEGREGAREA! 15


Vocea Voluntarului

Ce altceva putem investi pentru a avea ca finalitate incluziunea?

SOLIDARITATEA NU înseamnă bani.

Pentru a ajunge la incluziune trebuie să ne pese, trebuie să investim suflet şi timp, trebuie să fim OAMENI. Un gest, un sunet sau o imagine - vorbesc despre lucrurile în care oamenii investesc sau NU. Am cunoscut persoane care mi-au spus: “În lucrarea mea de licență, AM COPIAT multe citate găsite pe net, scrise de tine”. Așadar, am primit confirmarea că pot investi idei într-un necunoscut, fără să știu. TIMP pentru căutat / copiat citate există; dar NU și timp pentru înțelegerea, experimentarea textului copiat. Care este rezultatul final? S-a întâmplat să stau în fața unor „profesioniști” – dealtfel, buni notari, profesori, medici... – care, văzându-mă, pălesc și bâjbâie. La început, mă învinuiam singură, gândind: “ce gravă e problemă mea de sănătate!”. Acum gândesc altfel: “ce grave probleme (de neștiință) are X sau Y! Oare, pot să-l ajut?”. Voluntariatul reprezintă o investiție întreită: în tine, în celălalt și în comunitate – motiv pentru care voluntariatul este considerat experiență profesională. Investiția în incluziune înseamnă acțiune – o împreunălucrare din care ambele grupuri, cu și fără dizabilități, au de câștigat. Nu o Diplomă sau Medalie ci, puncte de reper care le ușurează orientarea într-un sistem social ALTFEL – astăzi necesar, dar neînțeles...

Un copil - întrebat cum poate ajuta el incluziunea? - a scris:

”Dară, fiindcă eu răspunsul nu-l găsesc la întrebare, Pe Ionică-n toată ziua îl invit la o plimbare Și ținându-l strâns de mână, eu îi povestesc, anume: Tot ce văd frumos în juru-mi: plante, animale, lume…”. 16


Vocea Voluntarului

REFUZ ACCEPTARE ÎNȚELEGERE CUNOAȘTERE

90% 6% 3% 1%

ANEVOIOASA CĂLĂTORIE DE LA STIGMATIZARE - LA RESPECT Procentul majoritar, prezentat mai sus, mă duce cu gândul la o consemnare scrisă cu ani în urmă de un nelipsit colaborator şi susţinător IHTIS: “E greu de schimbat realitățile dramatice din România pornind doar de la nivelul mediului ONG. O muncă de Sisif, o luptă inegală cu grupuri mari și puternice de interese potrivnice cetățenilor de rând“.

PARTENERI IHTIS

D-na Maria Aramă Asociaţia Învăţătorilor din Judeţul Botoşani Dl. Radu Căjvăneanu APC – Europe Direct Botoșani 17


Vocea Voluntarului

ESENȚIAL ESTE SĂ ALCĂTUIM ECHIPE

NOI ȘTIM CUM SĂ FACEM SĂ REUȘIM

Organizăm evenimente artistice, la care invităm comunitatea, cu și fără probleme de sănătate. Astfel, se înțelege mai ușor incluziunea și se schimbă treptat mentalitatea.

Omul este măsura tuturor lucrurilor. Dacă problemele sociale sunt rezolvate atunci, oamenilor li se respectă toate drepturile. 18


Vocea Voluntarului

ANUL EUROPEAN AL PATRIMONIULUI CULTURAL ZIUA UNIVERSALĂ A IEI 24 IUNIE 2018 MEMORIALUL IPOTEȘTI Centrul Național de Studii “MIHAI EMINESCU” 19


Vocea Voluntarului

Ziua Universală a IEI ROMÂNEȘTI Pe 24 Iunie, în sărbătoarea de Sânziene, am fost acasă la Eminescu

20


Vocea Voluntarului

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE FOLCLOR (CONCURS) PENTRU COPII ȘI TINERI INTERPREȚI AI CÂNTECULUI ȘI DANSULUI POPULAR

„DOBROGE VATRĂ DE FOLCLOR” Ediția a XII-a, 28 aug. - 2 sept. 2018

O colaborare frumoasă Concurăm separat dar, în datorată aprecierii d-lui Ovidiu spectacolele cu public, învățăm să fim Roșca (organizator) față de o echipă, soliștii vocali - cu și fără ceea ce, zi de zi, se întâmplă la dizabilități - ilustrând seară de seară IHTIS . INCLUZIUNEA. Secțiunea “soliști vocali și A urca pe scenă la brațul unui instrumentiști cu dizabilități” coleg de cântec și a ieși la fel trebuie privită de către toți generează o imagine frumoasă, participanții cu seriozitate făcând deficiența fizică foarte puțin maximă. vizibilă. Evenimentul este o sărbătoare a cântecului și dansului popular, o explozie de originalitate și tradiții păstrate din generație în generație și transmise prin intermediul artei spectacolului. Organizator: Dir. OVIDIU ROȘCA - ACCSALPA Constanța 21


Vocea Voluntarului

AȘA ARATĂ INCLUZIUNEA Imaginile sunt sugestive:

prezența la acest nivel de competiție impune pregătirea programului celor 4 seri de spectacol și a zilei de concurs. (plaja trece în planul II)

VOLUNTARII IHTIS 22


Vocea Voluntarului

PORTUL STRĂBUNILOR - Lansare de carte -

„Portul străbunilor” este o culegere de informaţii despre costumul popular autentic din diferite zone şi subzone etnofolclorice, un îndemn adresat micilor artiști de a prelua, păstra şi transmite următoarelor generaţii adevărata poveste a costumului popular. Cartea a fost prezentată de etnograful Steliana Băltuţă, omul care adună frumusețile vieții și le lasă mărturie generațiilor ce vin! 23


Vocea Voluntarului

COSTUMUL POPULAR

O VALOARE INESTIMABILĂ SPECIFICĂ FIECĂREI ZONE. 24


Vocea Voluntarului

FESTIVALUL INTERJUDEȚEAN DE COLINDE ȘI DATINI ROMÂNEȘTI PENTRU ELEVI „TREC MAGII PRIN VATRA MOLDOVEI” Ediția a VIII-a, Botoșani 2018

Cu imense și neștiute sacrificii, Festivalul de la Botoșani, TREC MAGII PRIN VATRA MOLDOVEI, a ajuns la a VIII-a ediție. Pe scena acestui festival, au urcat și au primit diplome, cărți, dvd-uri, medalii, cupe și trofee - elevi, profesori, jurnaliști, artiști, oameni politici – cred că 2500 de participanți – în cei 7 ani - e puțin spus. Toți au poposit în această sală, toți au urcat pe scenă, și-au primit darurile, au apreciat evenimentul... Unii l-au și criticat – ajutându-mă să învăț din greșeli…

Majoritatea au promis că vor sprijini festivalul dar... au dispărut. 25


Vocea Voluntarului

În anii anteriori, solidaritatea viețuia doar în culise – doi, trei voluntari – și 200 de oaspeți, concurenți și invitați în grija lor. Concurenții veneau strict pentru palmaresul personal, țintind trofeul și atât. Dacă nu li se împlinea dorința, nota lor dată nouă – organizatori, prezentator, juriu… era ZERO. Această realitate ne-a ajutat să înțelegem că țelurile lor și scopul urmărit de Asociația IHTIS - NU COINCID. Nu pentru câștigul personal, a fost creat acest festival. Prejudecata și lipsa de educație socială ne despart zilnic și ne aruncă în povești… despre care nu avem timp niciodată să vorbim. Iată o astfel de poveste: Într-o seară, la un spectacol cu public numeros, invitând în scenă mai mulți soliști vocali, cu și fără dizabilități, am primit o replică puternică: - Eu nu sunt cu ăștia… Au auzit-o toți cei prezenți. Fata avea dreptate. Ajunsese acolo prin IHTIS, dar nu pentru a-i susține pe cei cu dizabilități sau scopul IHTIS. O interesa scena din acțiunea respectivă doar pentru vedetismul ei. 26


Vocea Voluntarului

Preselecția din acest an, a cernut participanții printr-un singur cuvânt – INCLUZIUNE, iar scena a evidențiat clar, mănunchiul OAMENILOR VII – cărora le vibrează sufletul atunci când li se cere să ILUSTREZE INCLUZIUNEA PRIN SOLIDARITATE. Vreau să exemplific ce înseamnă cele precizate… Anul trecut, câștigător la Secțiunea „Individual – Învățământ primar” a fost Sabin Afilipoaei din Fălticeni, cel mai mic câștigător al unui Trofeu IHTIS. În loc să dispară din mijlocul concurenților, deoarece și-a atins ținta prin trofeul obținut, Sabin nu a promis nimic – dar a construit din solidaritate o nouă ediție de festival - aducând cu el o armată de păstrători ai folclorului tradițional bucovinean: fratele cel mic, părinții, bunicii și nașii, colegii de cântec și o fetiță cu ușoare dizabilități - Vasilica, alături de dl. Prof. Liviu Chelariu… 27


Vocea Voluntarului

DATINI AUTENTICE ROMÂNEȘTI cu “FAMILIA TRDIȚIONALĂ“ - BASARABI / SV

28


Vocea Voluntarului

COLINDE AUTENTICE ROMÂNEȘTI cu “DORUL ȘOMUZULUI“ - HÂRTOP / SV

MARIA IUSTINA AIRINEI

MĂDĂLINA ARTEM Laureată 2017 29


Vocea Voluntarului

CORUL LICEULUI “AL. CEL BUN“ - BOTOȘANI

CLARA ILIONI & MARIA FALIBOGA & ALEXANDRU HOLOTĂ ȘTEFAN IACOB MARILENA MIHAI 30


Vocea Voluntarului

GALA DE PREMIERE 2018

TROFEUL FESTIVALULUI 2018 Grupul CORONIȚA - Fălticeni / SV 31


Vocea Voluntarului

Asociația IHTIS mulțumește: PARTENERILOR SPONSORILOR COLABORATORILOR VOLUNTARILOR datorită cărora în anul 2018 a fost implementat cu succes Proiectul ÎMPREUNĂ ILUSTRĂM INCLUZIUNEA

Date de contact: http://ihtis.ro/ michi_mihaescu@yahoo.com 0767732077

Cod Fiscal: 16690411 Cont IBAN: RO14RNCB0044002865610001 – LEI RO84RNCB0044002865610002 – EUR RO57RNCB0044002865610003 – USD BCR – Agentia Dorohoi

Tipar: Tipografia PIM, Iași



SPRIJINIȚI INCLUZIUNEA!

Vocea voluntarului = ISSN 2392 – 747X ISSN-L 2392 – 747X