Voluntar Să fii voluntar e frumos Când vezi copiii aceștia fabuloși, Sunt frumoși, deștepți, drăguți Mai mare dragul să-i asculți! Din priviri, le poți citi Ce își doresc ei în fiecare zi: Sănătate și putere, Împliniri și toate cele.
Eu cred că prin voluntariat pot fi ajutate foarte multe persoane care au nevoie. Voluntariatul este o activitate distractivă. M-am simțit foarte bine citiind scrisorile primite de la elevii Școlii „Spiru Haret”, deoarece îmi inspirau încredere - citindu-le. Mă gândeam cum ar fi să ne putem împrieteni și cunoaște mai bine acolo, la liceu. Am răspuns la acele scrisori cu mult drag și entuziasm.
Ca să fie totul bine Voluntarii prin munca lor, Dau o mână de ajutor Cu speranță în ochii tuturor. Iștoc Ariana, clasa a VI-a A Școala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău
Dogaru Fernando Paul, clasa a VIII-a, Școala „Alecu Russo” Bacău
FAPTELE BUNE MĂ FAC FERICIT Pentru mine, să fiu voluntar este cel mai frumos lucru: pot să am grijă de copii, de bolnavi, de săraci și de cei în vârstă, Aceste fapte bune mă fac fericit. Am avut și eu ocazia să fiu voluntar, împreună cu mai mulți colegi de clasă și cu doamna profesoară de educație socială. Am fost la o școală și am predat diferite materii și mi-a placut foarte mult acest lucru. Am ajutat-o pe doamna profesoară, în afara orelor de curs, să facă brățări pentru Asociația IHTIS, împreună cu alți patru colegi de clasă. Pot să spun că, începând din clasa a V-a, de când fac cu doamna profesoară ore de educație socială, am învățat să fac bine și - cu sprijinul ei – am devenit voluntar! Dogaru Alessandro, clasa a VI-a B Școala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău
Prietetenia reprezintă o minune din toate punctele de vedere. Prietenii sunt pentru mine a doua familie. Adevărații prieteni sunt alături de tine și te susțin să mergi mai dreptate. Poți să te confesezi mai ușor prietenilor decât părinților. Din păcate există două feluri de prieteni, unii adevărați, alții prefăcuți. Prietenul adevărat este mereu alături de tine, nu te va trăda și îți va da numai sfaturi bune. Prietenul este cel pe umărul căruia plângi, atunci când ești trist. Acești prieteni sunt rari, dar îî păstrezi pentru întreaga viață. Un prieten fals are mai multe fețe, un caracter urât. Deseori cazi în capcană și nu poți distinge între bine și neadevăr. Teodor Gheorghiță, clasa aVI-a A Școala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău
Pentru a fi voluntar, Nu ai nevoie de har, Ai nevoie doar să-ți dorești Ajutor să dăruiești. Acest sacrificiu mic, Ce din suflet e venit, Devine o plăcere Să alini altora o durere.
Zaharia Ştefania Clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Alecu Russo”, Bacău
O durere în care, poate, ne regăsim Sau încă o mai simțim Și îndeplinind alte nevoi, Fără să știm, ne ajutăm pe noi.
Creăm amintiri de neuitat, Amintirea unui suflet neschimbat, Un suflet bun, ce rămâne ântr-o fotografie, Și când o privim, devine din nou vie, Acea senzație de mândrie de propria persoană, Ce a ajutat, la fel ca o mamă.
Prima zi de voluntariat a fost o zi normală. În acea zi mă gândeam că aș putea să muncesc (ceea ce îmi place deja) și să iau și diplome pentru bursă. Îmi place să muncesc mai ales pentru scopuri caritabile. Până acum îi ajutam pe bunici în grădină, pe părinți la tot felul de treburi casnice și în curte. Dar, mi-am dat seama că este mai bine să ajut niște copii cu dizabilități, pentru a le pune zâmbetul pe buze și a le reda pofta de viață. După câteva săptămâni de voluntariat, deja eram obișnuit să fiu voluntar fără să mă mai gândesc la diplome și munceam întrebândumă cum ar fi fost dacă eu eram în locul lor. Știu că și mie mi-ar plăcea ca cineva să mă ajute să fiu fericit.
O ZI DE VOLUNTARIAT J
Într-o zi am fost voluntar la Școala Gimnazială „Alecu Russo” din Bacău, unde am văzut cum este să fii profesor și ce înseamnă să fii mediator și consilier școlar. Pe lângă muncă m-am și distrat alături de colegii mei de la școală dar și împreună cu elevii cărora "le-am predat ". A fi voluntar nu înseamnă să ajuți copiii doar pentru diplome. A fi voluntar înseamnă să muncești din inimă pentru a fi fericiți, pentru a dărui speranță persoanelor aflate în dificultate. Popovici Alexandru, clasa a VI-a A Școala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău
CEL MAI FRUMOS CRĂCIUN Cu o lună înainte de sărbători, eu împreună cu doi prieteni am fost "invitați" la o întâlnire cu trei copii nevăzători. La început, am fost foarte curioasă de modul în care o să petrecem timpul cu ei, ce activități o să facem și voiam să descopăr mai multe lucruri despre aceștia. O doamnă profesoară ne-a spus că sunt niște oameni minunați, amuzanți, deștepti și foarte educați (ceea ce este foarte adevărat). Am petrecut o zi fantastică alături de cei trei copii. Seara, nu știu de ce, mă simțeam cel mai norocos copil, parcă primisem cel mai mare și mai frumos cadou din toată lumea. Nu era un telefon scump sau nu știu ce fel de jucărie... Era zâmbetul pe care l-am oferit și l-am primit de la niște copii de la care oricine ar avea să învețe ceva! M-am gândit mult la lucrul acesta și mi-am dat seama că mulți oameni îi judecă pe ceilalți fără să-i cunoască pe interior. De când mam întâlnit cu „noroceii”, am învățat să fiu mai bună și mai generoasă cu cei din jur și să nu mai fiu egoistă. Acum particip la activități și am devenit un voluntar de nădejde! Îți dau un sfat: alege întotdeauna să fii bun. Pe mine, această propoziție m-a ajutat mult... Tîmpu Francesca, clasa a VI-a A, Școala Gimnazială „Spiru Haret”, Bacău
VOLUNTARII SUNT ÎNGERI A fi voluntar nu înseamnă doar să participi la acte de caritate şi să faci parte dintr-un grup social. Trebuie să exprimi ceea ce simți prin intermediul acțiunilor.
Gândește-te la cea/cel căruia îi faci o bucurie aducându-i o ciocolată. Prin gestul tău, demonstrezi că ești mărinimos şi acel beneficiar se simte atins de bunătatea ta. Există mii şi mii de persoane uitate de lume, care se luptă cu propria minte pentru a înțelege de ce au fost părăsite de cei dragi. Durerea din sufletul lor nu se compară nicidecum cu durerea unei tăieturi adânci. Printr-o simplă vizită îi poți face să lăcrimeze și printr-o îmbrățișare inocentă i-ai readuce într-o clipă memoriile scufundate în adâncul oceanului. Copiii nevoiași nu se gândesc la lucrurile pe care le primesc ci, la faptul că cineva s-a preocupat să le facă viața mai ușoară, mai frumoasă. Voluntarii sunt niște îngeri păzitori, ce veghează din depărtare persoanele uitate și părăsite de destin. Popa Bianca, clasa a VI-a A, Şcoala gimnazială „Spiru Haret”, Bacău
DORINȚA LUI MICHI PENTRU INCLUZIUNE A DEVENIT ȘI DORINȚA MEA În urmă cu trei ani, dacă mă întreba cineva ce este Asociația IHTIS sau ce înseamnă să fii voluntar, nu știam să răspund. Însă, acum pot să spun despre IHTIS că este a doua familie a mea. În spatele acestui cuvânt (IHTIS) stă ascunsă Mihaela Mihăescu, Michi cum îi spun eu și cei care o cunosc. Lângă Michi este mereu d-na Eugenia - mama ei, dar și alți voluntari – copii și părinți. Cum am ajuns eu atât de atașat de IHTIS? Înainte să devin voluntar am fost concurent la festivalul de colinde și datini românești „Trec Magii Prin Vatra Moldovei”, organizat de Mihaela Mihaescu (Michi). Ajuns în sala unde s-a desfășurat evenimentul, privirea mea s-a ațintit asupra mesei unde erau așezate premiile. Dar, nu premiile mi-au atras atenția ci, faptul că am văzut-o pe Michi într-un scaun rulant. Am rămas blocat și nu îmi amintesc să fi schimbat două vorbe. Nu-mi imaginam cum poate o persoană care are o asemenea problemă de sănătate, să organizeze un festival atât de mare și de frumos.
Dorința lui Michi pentru incluziune a devenit și dorința mea – descoperind atunci că, pe aceeași scenă pot concura alături de mine și copiii cu anumite probleme, cum sunt cei care nu văd deloc. De atunci, nu am lipsit de la nici o activitate organizată de această asociație care încearcă să atingă incluziunea. În vacanța de vară, am ajuns la Ipotești - de Sărbătoarea Iei, unde am întâlnit-o pe Alexandra – o fetiță în fotoliu rulant care cântă și recită foarte frumos. M-a impresionat tare mult și ea... O altă amintire deosebită rămâne pentru mine Festivalul folcloric „Dobroge, Mândră Grădină”, unde în fiecare an Asociația IHTIS merge la mare cu un grup de copii talentați cu și fără probleme de sănătate... Așa, mi-am propus să devin VOLUNTAR – înțelegând că este frumos și nu este greu. Trebuie doar să particip la acțiuni alături de copiii cu dizabilități care au același talent ca mine. Părinții mei, rudele, prietenii și colegii m-au încurajat și m-au ajutat mereu.
Festivalul de colinde din 2018 a fost cu totul altfel. Îmbracați în straie populare și cu multe ore de repetiție, alături de mine au urcat pe scena bunicii, nașii, fratele meu mai mic, o mătușă, Grupul Coronița din care eu fac parte, coordonat de dl prof Liviu Chelaru și Vasilica – o fetiță specială, pe care am inclus-o în mijlocul nostru. Majoritatea lor pentru prima dată pe scenă, în fața unui onorat juriu. Îmi amintesc cu drag lacrimile nașei mele în deschiderea festivalului, emoțiile din glasul bunicii mele și pașii timizi spre scenă ai Vasilicăi. Împreună, AM ILUSTRAT INCLUZIUNEA și am obținut marele Trofeu. Am cunoscut ce face Michi și atunci când toți suntem departe de ea. Stă la calculator, scrie proiecte și ne provoacă și pe noi pe facebook – cum este și acest concurs sau cum a fost anunțul cu fișele pentru clasa pregătitoare, recompensate cu un calculator la care împreună cu mama și cu frățiorul meu – Alessio - am scris povestea aceasta. În mai puțin de 3 ani, am atât de multe amintiri legate de IHTIS – care cred că mă vor ajuta atunci când voi crește. DIZABILITATEA NU ESTE O BOALĂ CI, UN MOD DE A FI DIFERIT.
Afilipoaei Sabin, clasa a IV-a, Școala gimnaială „Al.I.Cuza”, Fălticeni
SCARA VALORILOR Voluntar cu HAR
Pe ce TREAPTĂ consideri că poate fi așezat voluntariatul tău?